Baia câinelui se face rar: la cei mai mulți câini, o dată la 1–3 luni sau atunci când s-au murdărit vizibil ori miros neplăcut. Pielea câinelui produce un strat de sebum care protejează blana, iar spălările prea dese o usucă și pot provoca mâncărimi. Restul timpului, periajul și ștergerea labelor după plimbare țin blana curată.
Cât de des se face baia câinelui?
Frecvența băii depinde de tipul blănii, de stilul de viață și de starea pielii. Un câine care stă mult în casă și este periat regulat se poate descurca cu câteva băi pe an, în timp ce un câine care aleargă prin noroi sau înoată în ape stătătoare are nevoie mai des de apă și șampon.
| Tipul blănii | Frecvență orientativă | Timp de uscare |
|---|---|---|
| Scurtă și netedă | La 2–3 luni | 15–30 de minute |
| Dublă, cu subpăr des | La 2–3 luni, plus după năpârlire | 1–2 ore, până la piele |
| Lungă și mătăsoasă | La 3–6 săptămâni | 45–90 de minute |
| Creață, care nu năpârlește | La 3–6 săptămâni | 45–90 de minute |
Intervalele sunt orientative. Când medicul veterinar recomandă un program de îmbăiere pentru o problemă de piele, acel program are prioritate.
Ce se pregătește înainte de baie?
Pregătirea începe cu periajul, pentru că nodurile din blană se strâng și mai tare când se udă și devin aproape imposibil de desfăcut. Apoi se adună totul la îndemână, ca animalul să nu rămână nesupravegheat în cadă.
- un șampon destinat câinilor, deoarece pielea lor are alt pH decât pielea omului și reacționează diferit la produsele cosmetice obișnuite;
- un covoraș antiderapant pentru cadă sau pentru cabina de duș;
- două prosoape mari și o cană pentru clătit în jurul capului;
- câteva recompense mici, pentru ca experiența să rămână una pozitivă.
Ce temperatură trebuie să aibă apa?
Apa potrivită pentru baia câinelui este călduță, apropiată de temperatura corpului omului, în jur de 35–38 °C. Apa fierbinte irită pielea și sperie animalul, iar apa rece îl face să tremure și să se zbată. Temperatura se verifică pe încheietura mâinii, ca la baia unui copil mic.
Jetul de la duș se ține aproape de corp, cu presiune mică. Zgomotul și senzația unui jet puternic sunt cele care fac mulți câini să evite baia, nu apa în sine.
Cum se spală și se clătește corect blana?
Blana se udă complet până la piele, apoi șamponul se aplică de la gât spre coadă și pe picioare, cu masaj ușor în sensul firului. Capul se spală ultimul, cu o cârpă umedă, ocolind ochii și canalul urechii. Apa care intră în urechi rămâne în canal și favorizează iritațiile, motiv pentru care greșelile frecvente în îngrijirea câinilor includ adesea și spălatul neatent al capului.
Clătirea durează de cel puțin două ori mai mult decât șamponarea. Resturile de produs rămase în subpăr provoacă mâncărime și mătreață. Blana este clătită corect atunci când apa care se scurge din ea nu mai face spumă, iar firul scârțâie ușor între degete.
Cum se usucă blana după baie?
Blana se usucă întâi cu prosopul, prin tamponare, nu prin frecare, apoi, dacă este nevoie, cu uscătorul pe treapta de aer cald-moderat sau rece, ținut la cel puțin 20–30 cm de corp. La câinii cu subpăr des, uscarea trebuie să ajungă până la piele: stratul umed rămas dedesubt menține pielea caldă și umedă ore întregi, condiții în care apar ușor iritații.
Iarna, câinele nu iese afară până nu este complet uscat. Pe vreme rece, o blană udă își pierde capacitatea de izolare, iar sfaturile despre protejarea câinelui pe vreme rea pornesc tocmai de la acest lucru.
Ce se face între două băi?
Între băi, curățenia se menține prin periaj regulat și prin ștergerea labelor și a burții după plimbare cu o cârpă umedă. Petele mici de noroi se lasă să se usuce și se scot apoi cu peria. Pentru câinii de talie mică, care se murdăresc mai repede pe zona burții, rutina zilnică este descrisă în ghidul de îngrijire a câinilor de talie mică, iar legătura dintre periaj și sănătatea pielii apare în articolul despre îngrijirea pielii și a blănii câinilor.
Când baia nu rezolvă mirosul sau mâncărimea?
Mirosul care revine la câteva zile după baie, scărpinatul insistent, roșeața, crustele, zonele fără păr sau lingerea continuă a labelor nu se rezolvă cu băi mai dese. Sunt semne care se discută cu medicul veterinar, singurul care poate stabili cauza și poate recomanda, dacă este cazul, un produs special de îmbăiere și modul de folosire.
