Urechile câinelui se verifică o dată pe săptămână și se curăță doar atunci când se vede murdărie pe partea exterioară. O ureche sănătoasă are pielea roz-pal, puțină secreție de culoare deschisă și nu are miros puternic. Curățarea în exces și instrumentele introduse în canal fac mai mult rău decât bine.
Cum este alcătuită urechea câinelui?
Canalul urechii câinelui are forma literei L: coboară întâi vertical, apoi cotește spre interior, orizontal, până la timpan. Din cauza acestei forme, apa, murdăria și secrețiile se pot acumula în cot și ies greu. Tot de aceea, ce se vede la intrarea în canal nu arată întotdeauna starea porțiunii profunde, pe care o poate examina doar medicul veterinar, cu instrumentele potrivite.
Care câini au mai des probleme cu urechile?
Problemele cu urechile apar mai des la câinii cu urechi lungi și căzute, la cei cu mult păr în canal și la cei care înoată frecvent. Urechea acoperită se aerisește mai slab și rămâne mai umedă și mai caldă.
- rase cu urechi lungi, căzute: cocker spaniel, basset, beagle, setter;
- rase cu păr care crește în canal: pudel, bichon, shih tzu;
- câinii care intră des în apă, la lac, la râu sau în piscină;
- câinii cu pielea sensibilă, la care urechea este adesea una dintre primele zone afectate.
Cum se face verificarea săptămânală a urechilor?
Verificarea urechilor durează un minut și se face cu lumină bună, cu câinele liniștit. Pavilionul se ridică ușor, se privește intrarea canalului și se miroase. Gestul devine obișnuit pentru animal dacă este însoțit de o recompensă.
| Ce se observă | Normal | Merită arătat medicului veterinar |
|---|---|---|
| Culoarea pielii | Roz-pal | Roșie, îngroșată, umflată |
| Secreția | Foarte puțină, gălbuie sau maro deschis | Abundentă, maro închis, neagră, gălbuie-verzuie |
| Mirosul | Slab sau absent | Dulceag, acru sau neplăcut |
| Reacția la atingere | Indiferentă | Retragerea capului, scâncet, mârâit |
| Pavilionul | Subțire, flexibil | Umflat ca o pernuță, cald |
Cum se curăță urechile câinelui acasă?
Acasă se curăță doar pavilionul și intrarea vizibilă a canalului, cu o compresă sau o bucată de vată umezită cu o soluție de curățare destinată urechilor de câine, recomandată de medicul veterinar. Compresa se trece pe pliurile pavilionului, fără presiune, și se schimbă până iese curată.
Bețișoarele cu vată nu se introduc în canal, pentru că împing secrețiile spre cotul canalului și pot răni pielea. Alcoolul, apa oxigenată, uleiurile și remediile casnice irită urechea. Dacă urechea pare sănătoasă și curată, nu are nevoie de nicio intervenție.
Ce se face după baie sau după înot?
După baie sau după înot, pavilionul și intrarea canalului se tamponează cu un prosop uscat, fără a pătrunde mai adânc. În timpul băii, capul se spală cu o cârpă umedă, nu cu jetul de apă. După plimbările vara, pe pajiști cu iarbă înaltă, verificarea urechilor intră în rutina de după ieșire, alături de cele descrise în sfaturile pentru plimbări confortabile cu câinele: spicele uscate de iarbă se pot agăța în blană și pot intra în canal.
Ce semne cer consultul la medicul veterinar?
Consultul veterinar este necesar ori de câte ori câinele își scutură des capul, se scarpină la urechi, își freacă urechea de podea sau ține capul înclinat. Alte semne sunt durerea la atingere, mirosul neplăcut, secrețiile abundente, pavilionul umflat și pierderea echilibrului. Scuturatul brusc și insistent al capului după o plimbare poate indica un corp străin în canal, care nu se scoate acasă.
Picăturile rămase de la un tratament anterior nu se folosesc din proprie inițiativă: aceleași semne pot avea cauze diferite, iar unele produse nu sunt potrivite dacă timpanul este afectat. Diagnosticul și tratamentul le stabilește medicul, iar criteriile pentru alegerea unui medic veterinar merită cunoscute dinainte. Legătura dintre urechi și starea generală a pielii este explicată în articolul despre îngrijirea pielii și a blănii câinilor.
