Verificarea săptămânală a câinelui durează aproximativ cinci minute și urmează mereu aceeași ordine, de la nas la coadă. Stăpânul care își cunoaște câinele în starea lui obișnuită observă devreme o umflătură nouă, o schimbare de greutate sau o lăbuță sensibilă. Controlul de acasă nu înlocuiește consultul veterinar, dar ajută la stabilirea momentului în care acesta este necesar.
Când și cum se face verificarea câinelui acasă?
Verificarea se face într-un moment liniștit, de exemplu după plimbarea de seară, când câinele este obosit și relaxat. Atingerile se însoțesc de voce calmă și de câteva recompense, iar la început durează puțin. Un câine obișnuit să fie atins pe labe, pe urechi și la gură trece mult mai ușor și prin consultul veterinar sau prin toaletaj.
Ce se verifică la cap: ochi, nas, urechi și gură?
La cap se verifică pe rând ochii, nasul, urechile și gingiile. Ochii sănătoși sunt limpezi, fără roșeață și fără secreții abundente; o urmă mică de secreție uscată în colțul ochiului, dimineața, este de obicei normală. Nasul poate fi umed sau uscat, în funcție de moment, așa că temperatura lui nu spune nimic despre febră.
Gingiile se privesc ridicând buza: culoarea obișnuită este roz, iar o apăsare ușoară cu degetul lasă o pată albă care redevine roz în aproximativ două secunde. La câinii cu gingii pigmentate natural, culoarea se urmărește pe partea interioară a pleoapei inferioare. Respirația urât mirositoare și depunerile de pe dinți sunt teme pentru îngrijirea dentară a câinelui.
Ce se caută pe piele și în blană?
Pielea se verifică trecând palmele pe tot corpul, cu o presiune ușoară, inclusiv pe burtă, la subraț și sub coadă. Se caută umflături noi, zone calde sau dureroase, cruste, răni și paraziți. Punctele negre mici din blană se pun pe un șervețel alb umed: dacă lasă o urmă roșiatică, sunt resturi lăsate de purici.
O umflătură descoperită pentru prima dată se notează cu data, poziția și mărimea aproximativă, de exemplu „cât un bob de mazăre”. Aceste informații îl ajută pe medicul veterinar să urmărească evoluția.
Cum se verifică lăbuțele și ghearele?
Lăbuțele se verifică desfăcând ușor degetele și privind pernițele și spațiul dintre ele. Pernițele sănătoase sunt ferme, fără crăpături adânci și fără tăieturi. Între degete se pot agăța pietricele, semințe sau spice de iarbă. Ghearele prea lungi se aud pe gresie sau parchet și schimbă felul în care câinele își așază laba pe sol.
Cum se apreciază dacă greutatea câinelui este potrivită?
Greutatea potrivită se apreciază prin palpare și privire, nu doar pe cântar. Medicii veterinari folosesc frecvent o scală a condiției corporale de la 1 la 9, la care valorile 4–5 corespund unei greutăți ideale.
| Ce se observă | Prea slab | Ideal | Supraponderal |
|---|---|---|---|
| Coastele la palpare | Proeminente, se văd de la distanță | Se simt ușor, sub un strat subțire de grăsime | Se simt greu sau deloc |
| Talia, privită de sus | Foarte accentuată | Vizibilă în spatele coastelor | Absentă, spatele este lat |
| Abdomenul, din profil | Foarte retras | Ușor ridicat spre picioarele din spate | Drept sau lăsat |
O cântărire lunară, în același loc, completează imaginea. Ajustarea porțiilor pornește de la recomandările din ghidul pentru alegerea mâncării câinelui, iar pierderea în greutate fără schimbarea hranei se discută cu medicul.
Ce semne descoperite acasă se arată medicului veterinar?
Medicului veterinar i se arată orice schimbare care persistă sau care se agravează. Exemple frecvente:
- o umflătură nouă sau una care crește de la o săptămână la alta;
- gingiile palide, gălbui sau vineții;
- ochiul roșu, închis pe jumătate sau cu secreție abundentă;
- șchiopătatul sau lingerea insistentă a unei labe;
- schimbarea greutății fără o cauză evidentă;
- apetitul, setea sau energia vizibil diferite de obicei.
La câinii în vârstă, schimbările apar mai repede, iar ritmul controalelor crește, după cum arată articolul despre îngrijirea câinilor seniori. Interpretarea oricărui semn rămâne în sarcina medicului veterinar.
