Românii plecați la muncă și asigurarea de sănătate între țări
Un român care lucrează într-o altă țară din spațiul european este, de regulă, asigurat de sănătate în statul în care muncește, nu în România, iar contribuțiile se plătesc acolo. Regulile europene de coordonare urmăresc să evite situația în care cineva este asigurat în două țări în același timp sau în niciuna. Cum se aplică în cazul tău depinde de forma contractului, de durata șederii și de locul unde îți ai reședința.
Asigurarea de sănătate transfrontalieră este ansamblul regulilor care stabilesc ce sistem te acoperă atunci când muncești, locuiești sau călătorești între state. Înainte să iei decizii, merită să parcurgi criteriile de mai jos.
Criteriul 1: Unde ești angajat și unde plătești contribuțiile
Principiul general al regulilor de coordonare este că ești asigurat în țara în care lucrezi. Dacă ai un contract de muncă într-un alt stat, angajatorul de acolo reține contribuțiile, iar tu ai acces la sistemul local de sănătate, în condițiile acestuia. Excepțiile apar la detașări, la munca în mai multe state și la anumite categorii speciale, unde regula se poate schimba.
Întreabă angajatorul în ce sistem ești înregistrat și cere documentele care dovedesc acest lucru. Păstrează-le, pentru că ți le poate cere și o instituție din România.
Criteriul 2: Ce se întâmplă cu asigurarea din România
Dacă ai plecat din țară și lucrezi în altă parte, calitatea de asigurat în România poate înceta, în funcție de situația ta. Nu presupune că rămâi acoperit în ambele sisteme. Atunci când te întorci, trebuie să verifici ce statut ai și ce trebuie făcut pentru a fi reintegrat în sistemul românesc.
Dacă păstrezi venituri din România, de exemplu chirii, regulile fiscale locale pot continua să se aplice. Despre acest subiect, ghidul despre veniturile din străinătate și dubla impunere explică principiile care evită plata dublă a impozitelor.
Criteriul 3: Ce documente te ajută între țări
Pentru șederile temporare, cardul european de asigurări sociale de sănătate permite accesul la îngrijirile medicale necesare în statele care participă la schemă, în condițiile sistemului local. Nu acoperă tratamentele planificate și nu înlocuiește o asigurare de călătorie, dar este util în situații neprevăzute. Pentru șederi lungi, pot fi necesare alte formulare, care atestă statutul de asigurat într-un stat.
Verifică valabilitatea cardului și păstrează o copie. Dacă îl pierzi în străinătate, află de la instituția care l-a emis cum poți obține o dovadă temporară.
Criteriul 4: Munca în mai multe țări sau pe cont propriu
Persoanele care lucrează în două sau mai multe state, sau care desfășoară activitate independentă în străinătate, au reguli speciale. Se stabilește un singur stat competent pentru contribuții, pe baza unor criterii precum locul în care se desfășoară partea substanțială a activității. Procedura cere, de obicei, un document emis de instituția competentă.
În astfel de cazuri, o consultanță de specialitate nu este un lux. Greșelile de încadrare pot duce la contribuții cerute retroactiv.
Criteriul 5: Membrii familiei
Soțul, soția și copiii care te însoțesc pot beneficia, în anumite condiții, de acoperire prin asigurarea ta sau prin cea a statului de reședință. Documentele cerute diferă și depind de statutul fiecărui membru al familiei. Dacă familia rămâne în România, verifică dacă și cum sunt asigurați cei rămași acasă.
- Copiii pot fi acoperiți în țara unde locuiesc, conform regulilor locale.
- Soțul sau soția pot avea propria calitate de asigurat sau pot beneficia de cea a partenerului.
- Părinții în întreținere au reguli speciale și, de multe ori, necesită documente suplimentare.
Criteriul 6: Întoarcerea în țară
La revenirea în România, statutul de asigurat nu se reia automat. Trebuie să verifici dacă te încadrezi într-o categorie, de exemplu prin angajare, și dacă ai nevoie de documente din statul în care ai lucrat pentru a dovedi perioadele de asigurare. Păstrează adeverințele de la angajatorii din străinătate, fluturașii și orice document care atestă perioadele lucrate.
Aceste documente pot conta și la calculul pensiei, prin însumarea perioadelor de asigurare din state diferite, în condițiile acordurilor aplicabile.
Greșeli frecvente ale celor care pleacă fără să se informeze
Prima este să presupui că ai automat o acoperire completă, indiferent de țară. A doua este să nu păstrezi documentele care atestă perioadele lucrate, ceea ce poate crea probleme la pensie. A treia este să nu anunți instituțiile din România despre schimbarea situației, uneori generând obligații care continuă să curgă pe numele tău. A patra este să te bazezi doar pe informațiile primite de la colegi, care pot fi valabile pentru o altă țară sau pentru o altă formă de contract.
Evită aceste greșeli printr-o listă simplă de verificare înainte de plecare, pe care o actualizezi la fiecare schimbare importantă: job nou, mutare, venirea familiei sau întoarcerea în țară.
Cum îți pregătești dosarul înainte de plecare
Pune într-un singur loc copii ale actelor de identitate, ale contractului de muncă, ale cardului european de asigurări, ale adeverințelor de la ultimul angajator din România și ale documentelor medicale importante. Scanează-le și trimite-ți-le pe e-mail, ca să le ai la îndemână și dacă pierzi bagajul. Notează numerele de telefon ale instituțiilor din România și ale celor din țara de destinație care se ocupă de asigurări.
Un dosar făcut cu o lună înainte de plecare costă puțin timp și poate preveni drumuri făcute inutil mai târziu.
Cum decizi în cunoștință de cauză
Notează, înainte de plecare, răspunsul la câteva întrebări: ce tip de contract voi avea, cât timp voi lucra acolo, unde locuiește familia, cum voi fi asigurat și ce documente trebuie să iau cu mine. Apoi verifică fiecare răspuns cu instituțiile competente din ambele state. Fără aceste verificări, riscul este să descoperi un gol de acoperire exact când ai nevoie de îngrijire.
Pentru o privire mai largă asupra obligațiilor fiscale ale persoanelor fizice, publicația TaxeLive oferă explicații pe înțelesul tuturor. Pentru situații complicate, cere ajutorul unui consultant specializat în securitate socială internațională.