Spectaculoasele peisaje din Poiana Brașov și Râșnov

Se spune, pe drept cuvânt, că măcar o dată în viață ar trebui să vizitezi Poiana Brașov. Dacă ai ajuns aici, ai parte de peisaje care îți taie răsuflarea. Vei observa munții împăduriți care se reflectă în lac, și probabil vei pierde șirul atunci când încerci să numeri toate nuanțele de verde pe care le observi. În plus, aerul de aici este unul puternic ozonat, care îți va umple plămânii de sănătate. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Poiana Brașov este una dintre stațiunile preferate de turiști, mai ales că mulți sunt de părere că aici se află chiar inima României. În plus, este înconjurată de parcuri și rezervații naturale, peșteri, castele și cetăți medievale, iar peste tot te înconjoară peisaje de poveste, cărora li se adaugă și o climă temperată, ideală pentru sporturi în orice sezon.

Perla de la poalele muntelui Postăvaru

Dar, să vorbim un pic despre Poiana Brașov, pentru cei care nu au poposit niciodată aici. Stațiunea se află la poalele masivului Postăvaru, la doar 12 km de centrul istoric și atracțiile turistice ale Brașovului. Cum este chiar la poalele muntelui, acesta pare că te copleșește. Afli cu surprindere că altitudinea maximă este aici de maxim 1800 de metri, pentru aveai impresia că este mult mai înalt. Falsa impresie este dată de faptul că Postăvaru este înconjurat de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi. În plus, amatorii de drumeții montane, au parte la dispoziție numeroase trasee, de diferite lungimi și nivele de dificultate, pe care, parcurgându-le, pot admira frumusețile zonei.

Pornește în drumeție în natură

Așadar, dacă simți nevoia unei drumeții de câteva ore în natură și aer curat, traseele care pornesc din Poiana Brașov merită explorate în orice anotimp. Vei putea admira priveliști de vis și vei avea acea senzație de eliberare de toate grijile și stresul de de-a lungul anului. Și dacă și tu iubești cu adevărat muntele, avem o sugestie de traseu pentru tine. Încearcă traseul de la Poiana Brașov spre Cabana Postăvarul, care nu-ți va face probleme mari, fiind destul de ușor de parcurs, pe o durată de aproximativ 3 ore. Pe tot parcursul lui există foarte multe alte cărări montane marcate și cu grade diferite de dificultate.

Peștera cu lilieci

Dar mai avem ceva pentru tine. Nu multă lume știe că doar la o jumătate de oră de Poiana Brașov, în apropiere de Castelul Bran, se află o peșteră ușor de vizitat, unde trăiesc specii rare de lilieci. Aceasta a fost descoperită cu secole în urmă, dar cu toate acestea, primele săpături arheologice în Peștera Liliecilor au fost făcute in jurul anilor 1950. În prezent, Peștera Liliecilor este considerată un monument natural național, care face parte din Parcul “Piatra Craiului”. Nu scăpa, așadar, prilejul de a vizita un loc unic în România, prea puțin cunoscut, din păcate.

Peștera de lapte

Peștera se aflã la o altitudine de 1350 de metri, pe versantul nordic al masivului Postăvaru, în apropiere de Poiana Drester, pe traseul dintre vechea trambulină de schi și Pârtia Bradul. Dacă te întrebi de unde-i vine numele, îți spunem că mineralele care acoperă o bună parte a pereților sunt de o consistență asemănătoare cu laptele, de culoare albă. Peștera este situată la doar 4,6 km din centrul stațiunii, așa că nu ai niciun motiv să o ratezi.

Cetatea Râșnov

Cetatea Râşnov, una dintre atracțiile turistice ale Brașovului,  este unul dintre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Are multe de oferit celor care ajung aici, și noi am pregătit câteva informații utile pentru tine.

Urme de locuire din epoca neolitică

Pe locul pe care este construită cetatea s-au găsit vechi urme de locuire, care au apreciate ca datând din epoca neolitică.  Nici dacii nu au lăsat locul neexploatat, aici existând Cumidava, care a fost numită printre „oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului, în al său Îndreptar geografic. Din păcate, se pare că aşezarea fortificată a a fost incendiată şi parţial distrusă de legionarii romani în timpul celui de al doilea război daco-roman.

Lipsa alimentării cu apă și fântâna cu legendă

Una dintre problemele cu care s-au confruntat cei care au locuit aici ar fi fost lipsa alimentării cu apă. Se spune că atunci când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau apă de la un izvor ştiut numai de ei.

Principele Gabriel Bathory a vrut să scape de problema aprovizionării cu apă, așa că a decis construirea unei fântâni. Legenda povestește despre doi prizonieri turci, cărora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrării, și care și-au obținut, într-un final, libertatea făgăduită. Adevărul este că fântâna este opera unor meşteri, pietrari şi dulgheri, iar lucrările au început a doua zi după sărbătoarea religioasă a ”Înălţării Domnului” a anului 1623 şi s-au încheiat după mai bine de 17 ani, în iulie 1640, când s-a dat de apă.

Adăpost în fața dușmanilor, dar și a holerei

Cetatea a fost folosită drept adăpost față de revoluționarii maghiari, în timpul Revoluției de la 1848, dar și de holera care apăruse în această perioadă.

Panicul Cetății

Paznicul Cetăţii apare ca un post bine stabilit între funcţionarii Primăriei Râşnov. De altfel, misiunea acestuia nu era deloc una ușoară. De exemplu, în anul 1934, în „Regulamentul de funcţionare al Primăriei Râşnov” prevedea următoarele: „Păzitorul de cetate are în sarcina sa paza de zi şi de noapte, pentru a semnala cazurile de incendiu în comună şi pe hotar. Alarma o semnalează prin tragerea clopotului de la cetate. El este dator a trage clopotul seara şi dimineaţa pentru semnalarea culcării şi deşteptării locuitorilor. În timpul de la 1 martie până la 1 octombrie, seara la ora 9 şi dimineaţa la 4, iar în timpul până la 1 martie la ora 8 seara şi la ora 4 dimineaţa. Pentru constatarea prezenţei în serviciu în timpul nopţii este obligat ca la fiecare oră să bată în tobă prin atâtea bătăi câte ore sunt. La serbarea căsătoriilor religioase la biserica evanghelică luterană, va anunţa începutul şi sfârşitul ceremoniei prin tragerea clopotului şi baterea tobei deodată”.